Tot ce-am iubit eu, nu se pierde!

În ochi port tot ce am privit,
Pe buze-sărutări eterne,
Pe suflet port tot ce-am simțit,
Tot ce-am iubit eu, nu se pierde!

Rămâne-n pieptul meu, gravat
Pe veci, eterna mângâiere.
De ai rămas sau ai plecat,
Tot ce-am iubit eu, nu se pierde!

Am să păstrez mereu în mine
O primăvară și-un câmp verde,
Să mă păstrați în amintire...
Tot ce-am iubit eu, nu se pierde!

Oare Dumnezeu...

Oare Dumnezeu ne mai aude?
Într-atâtea țipete și urlete amare,
Dintr-atâtea zgomote absurde,
În acest ecou morbid de disperare.

Oare Dumnezeu mai știe despre tine?
Când tu îi negi prezența pretutindeni,
Și ura curge într-a tale vine,
Și-n suflete plantezi cuie și pinteni.

Oare Dumnezeu mă vede când îți scriu?
Un vers, o strofă sau o poezie.
El vede oare sufletu-mi pustiu
Ce rătăcește-n pământeasca nebunie?

Dar Dumnezeu ne vede zi de zi,
Dumnezeu știe totul despre tine,
El aude tot ce vom rosti
Cu vorbe sau cu lipsă de cuvinte.

Rol de separare

Sărută-mi fruntea,
Spune-mi "Noapte bună",
Privește-mi ochii
Știi ce vor să-ți spună,
Lasă-mi clipa
Prezentul fie al meu,
Căci mâine, timpul,
Nu va mai fi la fel.
Acum e clipa,
Divină pentru noi,
Iar mâine timpul
Desparte "amândoi".
Vom fi doar trupuri
Zărite-n depărtare,
Destinul e actor
In rol de separare!

Nu mă iubi

Nu mă iubi
Când iarna se-așează
Pe sufletu meu
Robit și candid,
Nu mă iubi
Ci stai, mă veghează,
Cu sufletul tău
Tăcut și avid.

Rămâi întuneric,
Lumina o stinge,
Când vuietul nopții
Te strigă la geam.
Eu sunt amintirea
Ce-n tine se frânge,
Eu sunt numai vântul
Ce timpu-ți suflam.

Nu mă iubi
Și nu mă chema,
Când pașii mei caută
Drum de plecare.
Nu mă opri
Și nu mă-ntreba,
Soarta, de noi,
Timp nu mai are.

Mama

Un înger din cer a trimis
La tine-n pântec să mă porți,
Să mă ajuți în orice clipă,
Să mă veghezi în orice nopți.
Și-n fiecare neputință
De mâna ta m-agăț ușor,
Când mă încearcă o durere
Și când mă-nvaluie un dor.
Tu ești acolo lângă mine
Și ierți orice greșeală-a mea,
Te voi iubi în orice clipă
Cât îmi v-a bate inima.
Și de ne-om despărți vreodată,
Că-n viață suntem doar în treacăt,
Să-ți amintești măicuță dragă:
Iubirea noastră n-are capăt.

Vis

Unii visează,
Alții trăiesc.
Se risipește
Ce nu-ți șoptesc.
Poate mă strigi
În miez de noapte,
Sau altcineva
Te are aproape.
Unde ești tu?
Eu încă nu știu.
Prin care brațe?
Prin care pustiu?
Ne tot mințim
Prin cuvinte enorme,
Că ne iubim,
Dar sunt numai vorbe.
Noi rătăcim
Prin cearceafuri uzate,
Pe noi ne unește
Ce ne desparte.

Printre îngeri

 
 Agățat de o stea
 Printre îngeri și vise,
 Să privești, eu aș vrea,
 Lacrimile prelinse,
 Care strigă de dor
 Și ar vrea ca să știi
 C-ai lăsat doar un gol
 Și iluzii pustii.
 Însă inima mea
 Talisman ea te poartă,
 Să mai simți, eu aș vrea,
 Dragostea mea curată. 

Să vă fie sufletul - eternă primăvară,
Iar zâmbetul pe chip, să fie nelipsit.
Să presărați iubire în tot ce vă-nconjoară,
Și tot ce vă doriți să fie împlinit!

Uită

Uită de mine,
Uită de tine,
Hai să uităm
Că ne-am uitat.
Poate doar timpul,
Clipa ce vine,
O să ne-aducă
De unde-am plecat.

Uită de ceas,
Uită de vreme,
Uită de pașii
Ce duc înapoi.
Printre păgâni
Și iubiri efemere,
Suntem doar noi
De-a pururi prea goi.

Uită c-am fost
O clipă unul,
Uită că timpul
Părea doar un joc,
Uite că vremea
Ne-aduce răstimpul
Și suntem din nou
Străini la un loc.

Temător

Răpește-mi tinerețea, și sufletul de vrei,
Aruncă-mă-n abis de fericire.
Căci nu există loc, decât în ochii tăi,
Unde mă văd cuprinsă-n strălucire.

Răpește-mi mângâieri, suave și timide
Și fură-mi un sărut rătăcitor,
Că trupul mi-e sătul de-atingeri prea perfide,
Iar sufletu-i mereu un temător.

Muza

Eu n-am să uit nicicând a ta privire,
Nici buzele ce fruntea-mi sărutau,
Și n-am să uit nici trista-mbrățisare
Când brațele adio-mi murmurau.

Eu n-am să uit nici glasul tremurând
Ce îmi rostea cuvinte de plecare.
Te voi privi mereu, înlăcrimând,
Din trista-ndurerată depărtare.

Și-ai să rămâi mereu un vis pierdut,
O stea căzută fără de-mplinire,
Un cântec tainic fără de-nceput,
O melodie fără de oprire.

Ai să citești mereu un vers străin
Ce numele și sufletul mi-l poartă,
Vei ști că muză-mi ești, tu, om divin,
Ești poezia mea rostită-n șoaptă.

Sens

Ai să citești una,
Ai să-nțelegi alta.
Vei spune că sunt vinovata.
Când am tăcut, am prea vorbit
Și nicio vorbă n-am rostit.
Prea orb erai,
N-ai înțeles
Că-n ochii mei
Aveai un sens.