Umbra ta
Mă porți pe culmi de nebunie
Și în păcat tu mă sădești.
Te strâng la piept cu bucurie,
Iar trupul cald...tu mi-l îngheți!
Tu faci din soare, stropi de ploaie,
Din cer senin, furtună faci.
În negru-mbraci orice culoare,
Tot ce iubești...în scrum prefaci!
Strivești în mâini atingeri calde,
În suflet îmi presari venin.
Îmi lași numai memorii fade,
Știi c-am să plec...și-am să revin!
Mă chemi mereu cu o privire
Și mă alungi c-o vorbă rea.
Tu știi mai bine ca oricine:
În suflet port doar umbra ta!
Iubirea
Iubirea-i vânt, iubirea-i ploaie,
Iubirea-i flacără și soare.
Iubirea-i îngerul din cer,
Iubirea-i demon și mister.
Iubirea calcă și strivește,
Iubirea înalță, construiește.
Iubirea-i fulger și război,
Iubirea-i liniștea din noi.
Iubirea-i tot ce poți să vezi,
Ce poți simți și nu-nțelegi.
Iubirea-i gândul depărtat
Și tot ce-n suflet ai păstrat.
Te strig, m-alungi,
Te chem, mă uiți,
Te vreau, tu fugi,
Și nu m-asculți...
Mă vrei puțin,
Mă ai de tot,
O zi-i senin,
Un an potop.
Tu pleci mereu
Și vii când vrei,
M-alungi, mă chemi,
Ies doar scântei.
Te vreau de tot,
Mă vrei puțin,
Doar când ți-e dor
De-un cer senin.
La mine-n suflet
Ești mereu,
La tine-n gând
Prea rar sunt eu.
Și te urăsc...
Cu tot din mine,
Cu tot ce simt
Eu pentru tine,
Cu tot ce-mi dai,
Cu tot ce-mi iei,
Cu ce-mi refuzi,
Cu ce-mi oferi.
Și te urăsc
Cu nebunie,
Cu toată dragostea
Din mine.
Sunt tot ce-nvăț,
Sunt ce citesc,
Sunt tot ce cred,
Sunt ce iubesc,
Sunt oamenii
De lângă mine,
Sunt tot ce pot
Să vad în tine.
Eu sunt mereu
Ce-aleg să fiu:
Furtună sau...
Cerul senin !
Şi totuşi...
Şi totuşi nu te pot uita,
Chiar dacă timpul, ca un fulger trece,
Chiar dacă soarele n-ar mai veghea
Întreg pamantu-ntunecat şi rece.
Şi totuşi nu pot să te scot
Din sufletu-mi prea plin de tine,
Şi tot oceanul la un loc
N-ar stinge setea-mi de iubire.
Şi totuşi nu te pot iubi,
Tu-ncerci s-alungi orice speranţă,
Eu totuşi sper, ca într-o zi,
Iubirii să-i mai dai o şansă.
Şi totuşi ştiu, n-am să fiu eu,
Stăpână pe a ta iubire,
Dar nu uita că locul tău,
Pe veci, e în suflet la mine!
O simplă amintire
Ești doar un cântec dintr-o toamnă caldă,
Ești doar un vis dorit și ne-mplinit,
Ești doar un vânt ce pare-a fi tornadă
În sufletu-mi pustiu și răvășit.
Ești doar un semn de carte învechită
La pagina la care mă așez,
În ea e doar o floare ofilită
Și amintirea-n care te păstrez.
Ești doar un chip dintr-o fotografie,
Ce n-am putere azi să-l mai privesc.
Ești doar atât: o simplă amintire,
Un om pe care nu pot să-l iubesc.
Ruine
Plecarea ta a luat cu tine,
Din mine, cea mai caldă parte.
Cândva mă voi găsi, pe mine,
Pierdută-n alte mâini și șoapte.
Voi căuta sărutul tău
În suflete ce par ruine,
Vor căuta, la fel și ei,
Sărutul dintr-o amintire.
Ne vom iubi plini de pasiune,
De dragoste atât de goi...
Vom căuta printre ruine,
Ne vom trezi singuri în doi.
Vom asculta o melodie
Ce ne-amintește de trecut,
Și poate-această poezie
Ne-aduce aminte de-nceput.
Cu toții am iubit odată,
Cu toții am plecat cândva,
Și-am regretat măcar o clipă
Că n-am rămas cât trebuia.
Să regretăm rost nu mai are.
Să ne-amintim? Cu ce folos?
Vom merge numai înainte.
Timpul nu poate fi întors!
Oare după astă noapte,
Din noi doi, ce-o mai fi mâine ?
Orice flacăra ce arde,
Pan' la urmă scrum rămâne...
