N-ai să simți.

Din pricina ta
Vor picura ochii
Eterne șiroaie
De lacrimi fierbinți,
Urla-va și vântul,
Vor plânge și pomii,
Cutremur în ceruri,
Dar tu n-ai să simți.

Din pricina ta
Vor naște himere
Din burți infertile
Și fără părinți,
Se-nchide iubirea
În nopți efemere,
Cutremur în suflet,
Dar tu n-ai să simți.

Din pricina ta
Doar iadul rămâne,
Vor crede cu toții
În false credinți,
Vei pierde și tu
Întregul tău suflet,
Vei vinde iubirea
Dar tu n-ai să simți.

Universul

N-am să mai fiu a ta vreodată,
Nu c-aș fi fost, eu, pe de-a-ntregul;
Privirea ta cea-nvolburată
Mi-a stors în suflet tot infernul.
Mi-a presărat în minte vise
Departe de-a lor împlinire,
Acum sunt numai clipe stinse
Rămase doar în amintire.
N-ai să mai fii al meu vreodată,
Nu c-ai fi fost, tu, de-a întregul;
Privirea mea cea-ndepărtată
Mai crede că ești Universul.