Tot ce-am iubit eu, nu se pierde!

În ochi port tot ce am privit,
Pe buze-sărutări eterne,
Pe suflet port tot ce-am simțit,
Tot ce-am iubit eu, nu se pierde!

Rămâne-n pieptul meu, gravat
Pe veci, eterna mângâiere.
De ai rămas sau ai plecat,
Tot ce-am iubit eu, nu se pierde!

Am să păstrez mereu în mine
O primăvară și-un câmp verde,
Să mă păstrați în amintire...
Tot ce-am iubit eu, nu se pierde!

Oare Dumnezeu...

Oare Dumnezeu ne mai aude?
Într-atâtea țipete și urlete amare,
Dintr-atâtea zgomote absurde,
În acest ecou morbid de disperare.

Oare Dumnezeu mai știe despre tine?
Când tu îi negi prezența pretutindeni,
Și ura curge într-a tale vine,
Și-n suflete plantezi cuie și pinteni.

Oare Dumnezeu mă vede când îți scriu?
Un vers, o strofă sau o poezie.
El vede oare sufletu-mi pustiu
Ce rătăcește-n pământeasca nebunie?

Dar Dumnezeu ne vede zi de zi,
Dumnezeu știe totul despre tine,
El aude tot ce vom rosti
Cu vorbe sau cu lipsă de cuvinte.

Rol de separare

Sărută-mi fruntea,
Spune-mi "Noapte bună",
Privește-mi ochii
Știi ce vor să-ți spună,
Lasă-mi clipa
Prezentul fie al meu,
Căci mâine, timpul,
Nu va mai fi la fel.
Acum e clipa,
Divină pentru noi,
Iar mâine timpul
Desparte "amândoi".
Vom fi doar trupuri
Zărite-n depărtare,
Destinul e actor
In rol de separare!

Nu mă iubi

Nu mă iubi
Când iarna se-așează
Pe sufletu meu
Robit și candid,
Nu mă iubi
Ci stai, mă veghează,
Cu sufletul tău
Tăcut și avid.

Rămâi întuneric,
Lumina o stinge,
Când vuietul nopții
Te strigă la geam.
Eu sunt amintirea
Ce-n tine se frânge,
Eu sunt numai vântul
Ce timpu-ți suflam.

Nu mă iubi
Și nu mă chema,
Când pașii mei caută
Drum de plecare.
Nu mă opri
Și nu mă-ntreba,
Soarta, de noi,
Timp nu mai are.

Mama

Un înger din cer a trimis
La tine-n pântec să mă porți,
Să mă ajuți în orice clipă,
Să mă veghezi în orice nopți.
Și-n fiecare neputință
De mâna ta m-agăț ușor,
Când mă încearcă o durere
Și când mă-nvaluie un dor.
Tu ești acolo lângă mine
Și ierți orice greșeală-a mea,
Te voi iubi în orice clipă
Cât îmi v-a bate inima.
Și de ne-om despărți vreodată,
Că-n viață suntem doar în treacăt,
Să-ți amintești măicuță dragă:
Iubirea noastră n-are capăt.

Vis

Unii visează,
Alții trăiesc.
Se risipește
Ce nu-ți șoptesc.
Poate mă strigi
În miez de noapte,
Sau altcineva
Te are aproape.
Unde ești tu?
Eu încă nu știu.
Prin care brațe?
Prin care pustiu?
Ne tot mințim
Prin cuvinte enorme,
Că ne iubim,
Dar sunt numai vorbe.
Noi rătăcim
Prin cearceafuri uzate,
Pe noi ne unește
Ce ne desparte.

Printre îngeri

 
 Agățat de o stea
 Printre îngeri și vise,
 Să privești, eu aș vrea,
 Lacrimile prelinse,
 Care strigă de dor
 Și ar vrea ca să știi
 C-ai lăsat doar un gol
 Și iluzii pustii.
 Însă inima mea
 Talisman ea te poartă,
 Să mai simți, eu aș vrea,
 Dragostea mea curată. 

Să vă fie sufletul - eternă primăvară,
Iar zâmbetul pe chip, să fie nelipsit.
Să presărați iubire în tot ce vă-nconjoară,
Și tot ce vă doriți să fie împlinit!

Uită

Uită de mine,
Uită de tine,
Hai să uităm
Că ne-am uitat.
Poate doar timpul,
Clipa ce vine,
O să ne-aducă
De unde-am plecat.

Uită de ceas,
Uită de vreme,
Uită de pașii
Ce duc înapoi.
Printre păgâni
Și iubiri efemere,
Suntem doar noi
De-a pururi prea goi.

Uită c-am fost
O clipă unul,
Uită că timpul
Părea doar un joc,
Uite că vremea
Ne-aduce răstimpul
Și suntem din nou
Străini la un loc.

Temător

Răpește-mi tinerețea, și sufletul de vrei,
Aruncă-mă-n abis de fericire.
Căci nu există loc, decât în ochii tăi,
Unde mă văd cuprinsă-n strălucire.

Răpește-mi mângâieri, suave și timide
Și fură-mi un sărut rătăcitor,
Că trupul mi-e sătul de-atingeri prea perfide,
Iar sufletu-i mereu un temător.

Muza

Eu n-am să uit nicicând a ta privire,
Nici buzele ce fruntea-mi sărutau,
Și n-am să uit nici trista-mbrățisare
Când brațele adio-mi murmurau.

Eu n-am să uit nici glasul tremurând
Ce îmi rostea cuvinte de plecare.
Te voi privi mereu, înlăcrimând,
Din trista-ndurerată depărtare.

Și-ai să rămâi mereu un vis pierdut,
O stea căzută fără de-mplinire,
Un cântec tainic fără de-nceput,
O melodie fără de oprire.

Ai să citești mereu un vers străin
Ce numele și sufletul mi-l poartă,
Vei ști că muză-mi ești, tu, om divin,
Ești poezia mea rostită-n șoaptă.

Sens

Ai să citești una,
Ai să-nțelegi alta.
Vei spune că sunt vinovata.
Când am tăcut, am prea vorbit
Și nicio vorbă n-am rostit.
Prea orb erai,
N-ai înțeles
Că-n ochii mei
Aveai un sens.

N-ai să simți.

Din pricina ta
Vor picura ochii
Eterne șiroaie
De lacrimi fierbinți,
Urla-va și vântul,
Vor plânge și pomii,
Cutremur în ceruri,
Dar tu n-ai să simți.

Din pricina ta
Vor naște himere
Din burți infertile
Și fără părinți,
Se-nchide iubirea
În nopți efemere,
Cutremur în suflet,
Dar tu n-ai să simți.

Din pricina ta
Doar iadul rămâne,
Vor crede cu toții
În false credinți,
Vei pierde și tu
Întregul tău suflet,
Vei vinde iubirea
Dar tu n-ai să simți.

Universul

N-am să mai fiu a ta vreodată,
Nu c-aș fi fost, eu, pe de-a-ntregul;
Privirea ta cea-nvolburată
Mi-a stors în suflet tot infernul.
Mi-a presărat în minte vise
Departe de-a lor împlinire,
Acum sunt numai clipe stinse
Rămase doar în amintire.
N-ai să mai fii al meu vreodată,
Nu c-ai fi fost, tu, de-a întregul;
Privirea mea cea-ndepărtată
Mai crede că ești Universul.

Imagini trecătoare

 
 Mă pierd în amintirile din depărtare
 Ca-ntr-un ecou puternic, infinit,
 Tu-mi spui că sunt imagini trecătoare
 Și tot ce-ncepe are un sfârșit.
 
 Iar orice zâmbet îmi inundă chipul
 În lacrimă mereu tu îl transformi,
 Ai preschimbat în vuiet și destinul,
 Cu orice vânt, tu sufletu-mi adormi.
 
 Dar inima, ce-ai tulburat-o-n mine,
 Nu-și mai găsește loc, nici alinare.
 Sufletul meu te strigă doar pe tine,
 Iar tu-i șoptești "imagini trecătoare".

Trist decor

 Mă cred stăpână pe a ta privire,
 Când tu mă vezi doar umbra ochilor...
 Nu vezi decât ce nu a fost să fie,
 Iar ce a fost, îmi spui că-i trecător.
 
 Îmi ștergi din vise orice amintire,
 Ce stranii călăuze le-am purtat...
 Repeți mereu "nimic n-o să mai fie"
 Și tot ce-a fost cândva, tu ai uitat.
 
 Dar poate tu, nu porți nimic în tine,
 Tu n-ai trecut, tu nu ai viitor,
 Ești doar un ceas ce trece în neștire,
 Tot ce trăiești e doar un trist decor.

Anotimp

În suflet port eterna primăvară,
 Deși afară-i vânt și ger cumplit.
 Ești floarea de cireș ce mă-nfioară
 În albul iernii de nedeslușit.
 
 Ești roua care cade dimineața
 Și ploaia ce apare-n miez de noapte;
 Ești vântul care tulbură speranța
 Cu atingerea trimisă de departe.
 
 Te simt în fulgii care cad din cer
 În soare-ți simt atingerile fine,
 Tu anotimp îmi ești-etern mister,
 Îngheți, topești-tot sufletul din mine.

Cauți rost și mângâiere
Într-o clipă de plăcere.
Bați la porți închise iar
Și te mistui în zadar.
Cauți visele-n oglindă,
Iar ochii tăi, fără de tihnă,
N-au curaj să mai privească,
Ce-a fost scris ca să iubească.

În foc rece, ploaia caldă,
Se transformă și-o să cadă
Peste trupu-mi înghețat,
Care trebuie purtat
Pe-astă lume ce-i de gheață,
Ce nu știe-a mea speranță.
Suspinând în mine-un suflet,
Tremurând ca și un vuiet,
Caut și nu mă opresc
Până dragoste găsesc,
Iar de n-o să vrea destinul...
Am să ard în flăcări timpul.

Lacrimile nu le vezi,
Nu vei mai gasi dovezi
Cum c-as plange din iubire
Nime`n lume n-o sa stie.

Cine-s eu, să judec timpul?
Care mi-a secat destinul...
Dar tu cine ești străine,
De mă judeci tu pe mine?
De himere voi iubi,
Sufletul nu-nvinui.
El n-aude, nici nu vede,
Adevărul, el nu-l crede.
El mă seacă de puteri,
Mă inundă în dureri,
Dar tot el, din iad mă scoate
Și în rai m-așează-n noapte.
"Speranță" eu mă numesc,
Suflet știu c-am să găsesc,
Însă a mea ursitoare
Mi-a lăsat blestem cam mare:
"Să iubești cu trup și suflet,
Să primești numai un cuget.
Iar când te-o iubi pe tine
Să-nghete a ta iubire."

Sunet

Căutăm oceanul în deșert,
Si adevărul...din toată-nșelăciunea.
Avem o viață numai, pe pământ,
E în zadar să-i căutăm rațiunea.

Privim in gol, prin oamenii din jur,
Nici nu-i vedem, nici nu-i simțim alături.
Tot singur, ca ecoul murmurând,
Păcatele încerci să ți le scuturi.

Nici masa plină, nici paharul gol,
Nu te-a făcut să uiți de al tău suflet.
E în zadar să-ncerci, acest decor,
Să-l umpli cu mai mult decât un sunet.

Ești doar un sunet trecător prin lume,
O melodie-n gama do major.
Pornește-ți cântecul, și-ncearcă astăzi,
Ca piesa ta să-ncânte acest decor.